Anul 2022 a trecut și cu lecturi. Așadar, bilanțul meu de cititor s-a încheiat, păstrând media ultimilor ani la cărți bifate. Timpul meu super-ocupat e vinovat, nu pot aloca și mai mult pentru citit, dar am încercat să am mereu o carte pe noptieră, care s-a finalizat în cele din urmă, și-a urmat alta. Unele cărți le-am căutat special, unele mi-au rămas pe listă din anul precedent, peste unele am dat întâmplător.
Lista lecturilor mele în 2022, în ordinea citirii lor:
- KARUKI MURAKAMI Elefantul a dispărut
- TOSHIKAZU KAWAGUCHI Până nu se răcește cafeaua
- IRINA DOLTU Cealaltă Eu
- IRVIN YALOM Minciuni pe canapea
- DINAH JEFFERIES Fiica negustorului de mătase
- ARTHUR GOLDEN Memoriile unei gheișe
- ANNA HOPE Sala de bal
- MONICA RAMIREZ Cealaltă jumătate de vis
- O.G.ARION La marginea lumii
- JOHN GRISHAM Negustorul de manuscrise
- ISABEL ALLENDE Amantul japonez
- FREDERIK BACKMAN Oameni anxioși
- FRANCESC MIRALLES/ANGELES DONATE Un ceai la capătul lumii
- MARYSE CONDE Eu, Tituba, vrăjitoarea din Salem
- RUTA SEPETYS Fântânile tăcerii
- CARLOS RUIZ ZAFON Prizonierul cerului
- DELIA OWENS Acolo unde cântă racii
- KRISTEN HANNAH Cascada îngerilor
- VALERIE PERRIN Apă proaspătă pentru flori
- FRIDRIK BACHMAN Scandalul
- FRIDRIK BACHMAN Noi contra voastră
- VESMA GOLDWORTHY Marele Gordsky
- PAUL KALANTHI Cu ultima suflare
- GENKI KAWAMURA Dacă pisicile ar dispărea din lume
- FREDERIC BEIGBEDER O viață fără sfârșit
În general caut romanele sau prozele scurte care să mă emoționeze, să aibă povești interesante, bine scrise, să însemne ceva, să-mi dezvăluie anumite „secrete” tehnice într-ale scrisului. Învățăm câte ceva din fiecare carte citită.
Pentru mine zona de interes a literaturii o reprezintă cărțile care tratează umanitatea, interogații despre viață, moarte și trăirile sufletești, romanele psihologice rămân preferate. Îmi place și zona fantasy, sau mai degrabă realismul magic, dar și romanele care tratează subiecte sensibile, controversate, poveștile care își lasă amprenta asupra minții și sufletului.
Anul ce-a trecut m-am delectat mai degrabă cu literatură universală, decât românească, mea-culpa, voi recupera mai mulți scriitori autohtoni în 2023. Dacă e să dau un top, primul e clar Fredrik Backman, the King! Am citit trei cărți: „Oameni anxioși”, „Scandalul” și „Noi contra voastră”. (Am început și „Învingătorii”, dar va fi prima marcată anul acesta!). Despre Backman, numai de bine, mă declar super-fun, autorul suedez știe să se joace cu sentimentele, râzi și plângi cu el, empatizezi cu personajele, te înfurii pe ele, le adori… Trebuie să citiți oricare dintre cărțile lui, să înțelegeți ce vreau să spun!
„Oameni anxioși” face o trecere epică printre stiluri și personalități, de la cinism la sensibilitate, de la singurătate la regăsirea unei familii în cele mai nepotrivite locații, cum ar fi o vizionare de apartament! Următoarele 2 romane citite fac parte din seria „Bjornstad”, un oraș suedez în care religia supremă este hocheiul, iar toate relațiile dintre locuitori sunt legate de acest sport. „Scandalul” aduce violul și violența în prim plan, în „Noi contra voastră” se definitivează relațiile, apar personaje noi. Desigur în „Învingătorii” se continuă saga orașului și a minunatelor personaje pe care doar Bachman le poate creiona atât de sugestiv, ca un maestru al literaturii contemporane.
Pe locul 2 ar fi autorii japonezi pe care i-am descoperit, (fiind un mare iubitor de literatură japoneză). Despre Haruki Murakami am mai vorbit, am citit anul acesta volumul de proză scurtă „Elefantul a dispărut”. Am descoperit superbul roman a lui Toshikazu Kawaguchi „Până nu se răcește cafeaua” și „Dacă pisicile ar dispărea din lume”, de Genki Kawamura. Cele 2 romane au ajuns la mine printr-o fericită întâmplare, primul mi l-a împrumutat o prietenă, convinsă că mi se va potrivi, iar al doilea l-am luat cadou pentru o tânără, mare iubitoare de pisici și răsfoindu-l, l-am citit rapid, înainte să i-l ofer. Le recomand cu tot dragul, sensibile, fantastice, profunde, așa cum numai japonezii pot scrie.
Locul 3 ar fi ocupat de mai multe romane, nu pot alege doar unul. Am descoperit-o pe Ruta Sepetys, cu „Fântânile tăcerii”, o carte cu acțiunea plasată în Spania pe vremea lui Franco, superbă cartea. Am citit celebrul roman „Acolo unde cântă racii”, al Deliei Owens. „Un ceai la capătul lumii” absolut superbă, despre sinucidere și speranță totodată. „Memoriile unei gheișe”, un must-read, pătrunde în tainele vieții și obiceiurilor misterioase ale gheișelor japoneze.
Mi-a plăcut „Amantul japonez”, de Isabel Allende, scriitoarea sud-americană fiind una dintre preferatele mele. Zafon m-a impresionat cu „Prizonierul cerului”, iar inteligenta și amuzanta „Minciuni pe canapea” de Irvin Yalom, ne-a introdus în lumea disfuncțională a psihiatrilor și terapeuților.
Despre viață, moarte și speranța dintre ele, au fost și sensibila „Apă proaspătă pentru flori” a scriitoarei franceze Valerie Perrin, dar și „Cu ultima suflare”, o confesiune impresionantă a unui medic bolnav de cancer, Paul Kalanhi. Iar în cartea „O viață fără sfârșit”, Frederic Beigbeder decide să pornească în căutarea nemuririi.
„Eu, Tituba, vrăjitoarea din Salem”, de Maryse Conde, un roman confesiune despre mentalitatea unei societăți puritane și nepermesive din perioada celebrului proces al vrăjitoarelor din Salem. „Negustorul de manuscrise” a lui J. Grisham, o investigație polițistă pe urmele unor manuscrise furate.
„Cascada îngerilor” a autoarei americane Kristin Hannah, despre boală și secrete într-o familie. „Marele Gorsky”, de Vesma Goldworthy, despre lumea emigranților est-europeni în America, un librar și un iubitor de cărți.
Am pătruns în Vietnam prin „Fiica negustorului de mătase”, o poveste despre iubire și supraviețuire pe timpul războiului. „Sala de bal” a Annei Hope, o superbă alegorie a iubirii într-o sală de bal, care găzduiește un ospiciu în Irlanda postbelică.
Din literatura română am citit cartea autoarei Monica Ramirez, „Cealaltă jumătate de vis”, o poveste de iubire dintre un căpitan de vas captiv de secole pe o corabie, datorită unui blestem și o căutătoare de comori pe mare. Am început seria Oanei O.G. Arion „Somnul zeilor”, cu prima carte „La marginea lumii”, foarte bine scrisă și construită. Și sensibila „Cealaltă Eu” a Irinei Doltu, despre puterea femeii de a-și schimba viața.
Fiecare poveste a marcat un loc anume în sufletul meu, mi-a creionat filmul, scenariul și personajele, mi-au stârnit imaginația și m-au ajutat să-mi îmbunătățesc propriul scris.
Nu pot să închei articolul citirii din 2022, fără să pomenesc propria mea carte, pe care am lansat-o anul trecut, „Casa cu cinci ferestre”, o carte pe care am citit-o și recitit-o la infinit, în munca de scriere și mai ales rescriere. Singura regulă care ne ajută să evoluăm ca și autori, este cea care mi s-a spus la debut, citește și scrie, (neapărat în această ordine)!
Citiți și cumpărați cărți!
Fotografiile folosite pentru articol sunt realizate de mine, în diferite contexte estetice și călătorii, iar cărțile fac parte din biblioteca personală.
Claudia Elena Peter 